Cuprins
Importanţa mereu crescîndă pe care o are, în epoca noastră, problema bolilor cardiovasculare decurge din faptul că ele reprezintă principala cauză de deces a epocii contemporane: 50—55% din cazurile de mortalitate. În România, ocupă tot primul loc, cu 46% din cazurile de mortalitate. Printre bolile cardiace şi vasculare, care contribuie la această mare mortalitate, menţionăm: infarctul miocardic, hemoragia cerebrală, arteriopatiile cu gangrena ale membrelor inferioare, insuficienţa cardiacă ş.a.
Astăzi, infarctul miocardic este de 3 ori mai frecvent sub vîrsta de 40 de ani decît era în urmă cu 30—40 de ani, iar hemoragia cerebrala de 4 ori mai frecventă la cei sub vîrsta de 50—55 ani. De asemenea, este demn de reţinut că femeile între 20—64 ani fac infarct într-o frecvenţă de l femeie la 3 bărbaţi, iar numărul cazurilor de boală la femeile peste 50 de ani a ajuns aproape la egalitate cu cel al bărbaţilor. Aceasta se datorează alimentaţiei, stress-ului, fumatului, bolii hipertensive şi altor factori de risc, care se întîlnesc din ce în ce mai des şi la femeia din zilele noastre.
Alimentaţia iraţională (excesul de greutate, dislipidemiile şi diabetul zaharat la care duce) constituie unul dintre factorii cei mai importanţi ai mortalităţii, indiferent dacă este vorba de atacuri cerebrale sau cardiace, cancer sau ciroză a ficatului. În Japonia, unde regimul alimentar cerealier nu a cedat încă locul regimurilor pe bază de grăsimi şi zaharuri, mortalitatea ca urmare a atacurilor coronariene este mult mai scăzută decît în S.U.A. 110 cazuri la 100 000 de persoane în loc de 800 la 100 000 persoane în S.U.A. Este de ajuns însă ca niponii să traverseze Pacificul şi să se stabilească pe coasta de vest a S.U.A. pentru ca să împărtăşească, în decursul generaţiei următoare, soarta patologică a populaţiei autohtone.
Aceste constatări au alarmat nu numai medicii, ci şi guvernele unor ţări. Astfel, ţări ca Finlanda, Norvegia, Suedia au iniţiat o serie de măsuri în educaţia alimentară a populaţiilor respective. Se lansează pe toate căile avertismente serioase. Începînd încă din anul 1968, ca o consecinţă a acestor acţiuni, consumul de grăsimi şi zaharuri a început să scadă în Europa nordică.
O tendinţă_ similară s-a remarcat şi în S.U.A.: consumul de unt a scăzut cu 31,9%. În general, consumul de grăsimi animale a înregistrat o diminuare cu 56,6% în schimb a crescut cu 44,1 % consumul de uleiuri vegetale. Rezultatul s-a reflectat nemijlocit în tabelele mortalităţii: în decurs de 10 ani, bolile cardiace au înregistrat un declin de 22,5%. în aceeaşi perioadă, s-a înregistrat o regresiune cu 28,1% şi a bolilor cerebrovasculare.
O comisie senatorială din S.U.A. a lansat, în 1977, ca urmare a acestor observaţii, un program preventiv alimentar, care îşi propune să ducă la diminuarea cu încă 25% a numărului de boli cardiace. În baza aceluiaşi program,, cazurile de cancer datorate alimentaţiei greşite ar urma să scadă cu 20%. În general, numărul obezilor în S.U.A., ar urma să se micşoreze cu 80%.
În total, speranţa de viaţă pe întreaga ţară se va prelungi în aceste condiţii cu cinci ani. Aceasta presupune la ei, creşterea consumului de pâine, înlocuirea cărnii de porc cu carnea de pui, diminuarea raţiei de grăsimi animale cu 25%, în aşa fel încît să revină sub o treime din numărul total al caloriilor. Consumul de zahăr va fi scăzut de asemenea foarte mult.
Ca factor curativ, regimul alimentar intervine în ceea ce am putea denumi urgenţele cardiace (infarctul miocardic şi insuficienţele cardiace de orice grad). Un rol deosebit poate avea însă şi în hipertensiunea arterială sau în tratamentul unor maladii valvulare, cu scopul de a preveni instalarea insuficienţei cardiace.
REGIMUL ALIMENTAR ÎN INFARCTUL MIOCARDIC
În cazul instalării unui infarct miocardic, bolnavul trebuie să păstreze obligatoriu un repaus la pat, care variază, după forma clinică, de la 3 la 4-5 săptămîni. În primele 14—16 zile, repausul la pat va fi absolut.
Regimul alimentar va avea ca obiective restabilirea progresivă a unei circulaţii normale şi furnizarea elementelor nutritive necesare pentru corectarea tulburărilor metabolice generale şi locale.
În primele 24—48 ore, se va administra, cu linguriţa, acestor bolnavi un regim hidric, alcătuit numai din ceaiuri, apă, sucuri de fructe în cantităţi de 1 000— 1 500 ml în 24 ore.
În următoarele zile, se va administra un regim hipocaloric, sărac în lipide şi conţinînd sare puţină. Astfel, se recomandă iniţial un regim cu 300-500 mg sodiu, cantitate care va fi crescută, treptat, la 750 mg. În primele 7-8 zile (sau chiar mai mult), regimul va fi lichid şi semilichid (pentru a evita eforturile de masticaţie). Alimentele vor fi repartizate în 4—6 mese zilnic.
Pacientul nu va fi lăsat să se hrănească singur, pentru a evita eforturile suplimentare, care pot influenţa negativ boala. Regimul va fi alcătuit din: lapte, cereale fierte, biscuiţi de bună calitate (înmuiaţi în lapte sau ceai), supe-creme de legume, pireuri de legume preparate cu lapte, budinci, cartofi fierţi sau bine copţi, ceaiuri slabe, gelatine, lămîi. Se vor da 800— 1 000 calorii, obţinute din 120—150 g glucide, 50—60 g proteine, 20—30 g grăsimi.
În următoarele 5—6 zile (începînd din a 9-a – 10-a zi de la instalarea infarctului), regimul va fi crescut caloric, menţinîndu-se uşor hipocaloric, hipolipidic, hipoprotidic, normoglucidic şi hiposodat (400—500 mg Na).
Regimul va fi alcătuit din următoarele alimente: supe-creme de legume, supe limpezi de legume, iaurt, chisel din sucuri de fructe, gelatine, budinci, terciuri de făinoase cu lapte, pireuri de legume preparate cu lapte, soteuri de legume cu ulei (fierte “a la greque”).
Se va introduce treptat şi carnea tocată fiartă sau tocătura friptă, salatele rase mărunt de legume (sfeclă, morcovi, salată verde, asezonate cu ulei şi zeamă de lămîie).
Din săptămîna a treia, se poate trece spre un regim care practic va fi continuat de bolnav tot restul vieţii, format din: 50—55% glucide, 15-20% proteine, 30% lipide, la un aport caloric normal în raport de vîrsta, sex şi muncă (dacă bolnavul va mai putea munci). Dacă bolnavul va avea tendinţa la îngrăşare, se scad cantitatea calorică şi cantitatea de glucide la 45—50%, crescîndu-se proteinele.
Glucidele vor fi date mai ales din pîine intermediară sau integrală (maximum 200—250 g în 24 ore). Preparatele din gris, fulgi de ovăz, orez, paste făinoase vor fi consumate cu moderaţie din cauza pericolului de îngrăşare.Se vor prepara fără adaos de zahăr.
Cozonacii şi alte aluaturi vor fi consumate numai ocazional şi numai preparate la domiciliu. Se vor evita torturile şi prăjiturile cu creme. Cartof ii vor fi daţi m cantitate de 150—200 gin 24 ore, fierţi sau copţi, pireuri, evitînd modurile de preparare care cer folosirea unor cantităţi mari de grăsime (de exemplu cartofii prăjiţi). Se vor prescrie din abundenţă legume, de preferinţă ca salate proaspete, nesupuse acţiunii termice (deoarece astfel se distrug o parte din vitamine), care au avantajul substanţelor de balast, fapt ce favorizează un tranzit intestinal normal. Se vor evita leguminoasele (fasolea, lintea, mazărea uscată, bobul), ca şi unele legume cu conţinut celulozic crescut (varza, guliile), care produc meteorism. Fructele pot fi consumate la discreţie, proaspete, în compoturi, sau ca pireuri de fructe, eventual marmelade, evitîndu-se pe cele oleaginoase (nuci, alune, arahide).
Proteinele date vor fi de origine animală (40—50% animale şi restul vegetale). Se va folosi carnea slabă de vacă, viţel, eventual oaie. Carnea de pasăre va fi de pui, găină, curcan. Dintre viscere, singurul admis este plămînul, iar dintre preparatele de carne: crenvurşti, şunca foarte slabă, fiartă, mai rar parizerul. La prepararea cărnii, înainte de prelucrarea termică, se va îndepărta orice grăsime vizibilă. Vom da preferinţă rasolului, grătarului, fripturilor înăbuşite. Se evită sosurile nedietetice, precum şi împănarea cărnii cu slănină.
Dintre peşti, sînt contraindicate speciile grase: crap, hering, ţipar. De asemenea, nu se recomandă afumăturile, marinatele, conservele preparate cu grăsime animală, scrumbiile sărate etc. Ouăle vor fi consumate în cantitate redusă — 3—4 pe săptămână. Dintre produsele lactate, se recomandă laptele ecremat sau iaurtul, interzicînd frişca, smîntîna, crema. Dintre brînzeturi, prescriem pe acelea cu conţinut lipidic sub 30% în substanţă uscată (telemea desărată, brînza de vaci).
Vor fi evitate ciocolata, cacao, cafeaua, băuturile alcoolice, mai ales vinurile şi lichiorurile.
Sînt recomandate sucurile de fructe, legume, amestecurile de lapte cu sucuri de legume sau de fructe, laptele bătut, iaurtul degresat, ceaiurile.
În ce priveşte conţinutul în grăsimi, se recomandă să nu se depăşească 70—80 g în 24 ore (în această valoare intră şi grăsimea invizibilă din alimentele de origine animală, lapte, carne, brînzeturi, ouă, peşte etc., astfel că grăsimea vizibilă se va reduce la cea 40—50 g).
Din punct de vedere calitativ, vom da prioritate grăsimilor de origine vegetală, fără a exclude însă unele grăsimi animale ca untul (15—20 g). Dintre uleiurile vegetale, prescriem uleiuri de in, de soia, de porumb, de floarea soarelui, dar nu în mod abuziv. Se vor folosi crude, adăugate la mîncare, pentru a-şi păstra calitatea.
Dintre condimente, se recomandă plante aromate (mărar, pătrunjel, arbagic, românită, tarhon). În cantitate mică, se poate folosi şi piperul. Pentru acrire se utilizează oţet sau lămîie.
REGIMUL ALIMENTAR ÎN INSUFICIENŢA CARDIACĂ
Insuficienţa cardiacă reprezintă un stadiu avansat al majorităţii bolilor cardiovasculare, caracterizat prin incapacitatea cordului de a-şi îndeplini funcţia sa normală de alimentare a ţesuturilor şi viscerelor organismului cu sînge. Este vorba de o scădere a forţei de contracţie a miocardului (muşchiului inimii), urmată de hipertrofia şi dilatarea acestuia. La originea sa, stau o serie de afecţiuni ca: hipertensiunea arterială, bolile valvulelor care închid orificiile inimii (stenoza mitrală, insuficienţa mitrală, stenoza aortică, insuficienţa aortică etc.) inflamaţiile miocardului, tulburările de irigaţie sanguină ale miocardului (sau bolile coronaiiene).
Se deosebesc următoarele tipuri de insuficienţă cardiacă: insuficienţă cardiacă stîngă, insuficienţă cardiacă dreaptă, insuficienţă cardiacă globală.
Insuficienţa cardiacă stingă se caracterizează prin aceea că bolnavul prezintă dispnee (sete de aer) la eforturi şi chiar în repaus, dispnee care se poate accentua în cursul nopţii, prin poziţia culcat. Insuficienţa cardiacă dreaptă apare ca urmare a unor tulburări în mica circulaţie, datorită unor afecţiuni pulmonare. Se caracterizează prin creşterea de volum a ficatului, care devine dureros, umflarea picioarelor (edeme), învineţirea tegumentelor şi mucoaselor (cianoză), datorită insuficientei oxigenări a sîngeiui la nivelul plâmînilor. Insuficienţa cardiacă globală reprezinlă o asociere a celor două tipuri de insuficienţă cardiacă, dreaptă şi stingă, caracterizîndu-se deci prin combinarea simptomatologiei ambelor forme de insuficienţă cardiacă.
Alimentaţia, în aceste cazuri, poate avea fie un rol profilactic de împiedicare a apariţiei insuficienţei cardiace în cazul existenţei unor leziuni cardiace, fie curativ în cazul cînd insuficienţa cardiacă este constituită.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, trebuie să avem în vedere, pe de o parte asigurarea necesarului în calorii şi factori nutritivi, în funcţie de nevoile organismului şi, pe de altă parte, favorizarea eliminării edemelor prin mobilizarea lichidelor reţinute în organism printr-o diureză crescută. Regimul va trebui să solicite minimum de efort din partea inimii. De aceea, se vor evita mesele abundente, preferîndu-se mesele de volum redus şi mai frecvente. Se vor evita, de asemenea, alimentele greu digestibile, ca şi cele care au fost supuse unei pregătiri prea laborioase. Regimul va fi sărac în sare (hiposodat), iar în formele severe chiar desodat. Cantitatea de sare permisă va fi apreciată în funcţie de gradul de infiltrare a ţesuturilor, deci de edeme. Întrucît regimul hiposodat este greu suportat de bolnav, se va evita monotonia, prezentîndu-se o gamă cît mai largă de preparate, asezonate bogat cu condimentele permise, pentru a evita sau a masca lipsa sării. În general, un regim bogat în proteine conţine o mare cantitate de sare; de aceea, regimul hiposodat va fi în general hipoproteic, mai ales cînd este afectată şi funcţia renală. Raţia de proteine va fi fixată între 60—80 g.
Sînt permise următoarele alimente:
— laptele (numai în limita cantităţii de sodiu permisă), brînzeturile proaspete nesărate (caş, urdă, brînză de vaci), brînza desodadă, atunci cînd situaţia clinică o impune;
- carnea de vacă, pasăre (pui, găină, curcan), în cantitate limitată la 100—150 g pe zi;
— oul: gălbenuşul în cantitate limitată (dacă există o hipercolesterolemie); albuşul de ou, datorită conţinutului mare de sodiu —180 mg% — se va exclude în cazul regimului hiposodat;
— grăsimile: untul nesărat, smîntîna, frişca, uleiul vegetal, margarina nesărată;
— pîinea albă, fără sare;
— fructele sînt permise toate, fierte în compoturi, coapte ca pireuri de fructe, gelatine, rase pe râzătoare, ca sucuri de fructe;
— legumele sînt permise ca salate, pireuri, soteuri, budinci, mîncăruri de legume, evitînd pe cele care produc balonări, ca şi pe cele bogate în sodiu (varza, ţelina, spanacul, leguminoasele uscate, ridichile de iarnă, sfecla);
— făinoasele sînt permise, fierte, fără sare (griş, orez, paste făinoase, fulgi de ovăz, mămăligă pripită);
— dulciurile permise sînt numai cele preparate fără sare, bicarbonat sau praf de copt; aluatul de tartă, de ecler, de biscuiţi, cu fructe sau cu brînză de vaci, budinci de făinoase, gelatine, miere, dulceaţă preparată în casă (fără conservant), marmelade şi gemuri preparate în casă, peltea;
— băuturi: în limita lichidelor permise, sub formă de ceaiuri de plante, sucuri de fructe, chisel de lapte (cînd este permis), sifon;
— condimentele permise sînt cele aromate: pătrunjel, mărar, tarhon, leuştean, chimen, cimbru, muştar fără sare, varză murată fără sare;
— sosurile permise sînt numai cele preparate dietetic, din legume, sos alb, sos de smîntînă, sos caramel ş.a.;
— supe: din legumele permise, supe-creme îngroşate cu făinoase, supe de cereale, supe de fructe (în general se vor da în cantitate limitată).
Alimentele interzise sînt:
— brînzeturile grase, fermentate, sărate (caşcaval, brînză telemea, brînzeturi topite);
— carnea grasă de porc, gîscă, raţă, vînatul, viscerele, mezelurile, afumăturile şi cărnurile conservate cu sare, conservele de carne, peştele sărat, afumat peştele gras (de mare) ;
— pîinea cu sare sau făinoasele preparate cu bicarbonat sau sare;
— grăsimile: slănina, untura, untul sărat, margarina sărată;
— legumele bogate în sodiu, ca: ţelina, sfecla, spanacul, varza creaţă, usturoiul, ridichile, gogoşarii muraţi, varza murată cu sare, conopida, varza de Bruxelles, leguminoasele uscate;
— fructele oleaginoase;
— băuturi: alcoolul, sub orice formă, apele minerale clorurosodice, iaurtul, laptele bătut, ceaiul tare, cafeaua;
— sosuri preparate cu zeamă de oase sau de carne, cele preparate cu ceapă prăjită (rîntaşuri) cu usturoi, maioneză, cele preparate cu muştar;
— condimentele iuţi, boiaua, piperul, muştarul cu sare, ceapa, usturoiul, hreanul.
Se va interzice fumatul. Nu se va permite consumarea de lichide în timpul mesei. Este interzis consumul de băuturi prea reci. Mesele nu vor fi prea voluminoase pentru a nu îngreuia munca cordului.
REGIMUL ALIMENTAR ÎN HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
Apariţia medicamentelor hipotensive din ce în ce mai active, dar şi din ce în ce mai agresive, nu trebuie să ne facă să uităm importanţa regulilor de viaţă şi dietetice în aplicarea raţională a tratamentului aceste i b oii cu evoluţie lentă, factor de risc important în apariţia aterosclerozei. Se ştie astăzi, experimental, că există o corelaţie strînsă între nivelul tensiunii arteriale şi cantitatea de colesterol depusă ca aterom. O serie de cercetări arată rolul hipertensiunii în apariţia aterosclerozei coronariene, a vaselor cerebrale şi a vaselor periferice. Hipertensiunea este cea care conduce şi la insuficienţa cardiacă congestivă. Toate acestea arată rolul tratamentului hipertensiunii în prevenirea acestor boli.
Fiecare hipertensiv are o modificare de reacţie a sistemului nervos. De aceea, repausul fizic, asociat cu o destindere nervoasă indispensabilă pentru găsirea echilibrului, este necesară mai ales la începutul tulburărilor. Orele de somn bine reglate sînt necesare. Repausul fizic complet nu este însă necesar decît în stadiul avansat al bolii. Clima aspră nu este recomandată. Nu sînt recomandate schimbările bruşte cum sînt călătoriile prea lungi sau un concediu prelungit într-un loc cu o climă total diferită de cea obişnuită. Schimbările bruşte de climă sau a modului de viaţă sînt periculoase. De asemenea, mijloacele de transport rapide (avionul) trebuie folosite cu precauţie, avînd în vedere schimburile bruşte pe care le impun.
Regimul alimentar al hipertensiunii arteriale în condiţii de ambulatoriu urmăreşte în primul rînd o dietă echilibrată, fără excese. Apariţia unor complicaţii impune tratamentul acestora. De la început vrem să discutăm oportunitatea scăderii sării din alimentaţia acestor bolnavi. Numeroşi autori atestă astăzi legătura directă dintre consumul exagerat de sare şi frecvenţa hipertensiunii arteriale. De aceea, considerăm că scăderea sării este o condiţie obligatorie pentru orice dietă antihipertensivă. Un regim cu 1,5—2,5—3 grame de sare maximum în 24 de ore este relativ bine acceptat şi poate fi urmat ani de zile fără riscuri de dezechilibrare.
Un alt criteriu general care trebuie respectat în regimul alimentar al hipertensiunii este obligaţia scăderii surplusului ponderal prin regim hipocaloric (hipolipidic şi hipoglucidic).
Ţinînd seama de aceste indicaţii generale, menţionăm alimentele permise:
— laptele degresat, brînza de vaci, caşul slab, nesărat, urda dulce;
— carnea în cantitate limitată (150—200 g) şi numai de 3—4 ori săptămînal. Se indică carnea de vită, găină, pui, fiartă ca rasol sau friptă, peştele slab de rîu (lin, şalău, ştiucă, crap de primăvară etc.), fiert ca rasol, fript sau copt în pergament;
— ouăle se vor da în cantitate limitată şi numai în preparate (3—4 ouă pe săptămînă);
— grăsimile: se poate da unt 10—15 g pe zi, şi ulei de floarea soarelui, de soia sau de porumb adăugat crud la mîncare (40—50 g zilnic în raport de necesarul caloric). Cantitatea totală de grăsimi dhi alimentaţie va fi scăzută cel puţin la jumătate din cea a individului normal;
— pîinea se va da cea albă sau intermediară, fără sare, veche de o zi sau prăjită şi în raport de necesarul caloric;
— făinoasele se vor da în cantitate limitată (griş, orez, fulgi de ovăz, fidea, fierte fără sare);
— legumele permise vor fi cele sărace în sodiu şi celuloză (morcovi, dovlecei, fasole verde tînără, salată verde, roşii, ardei, vinete) rase mărunt ca salate, fierte ca soteuri, pireuri, budinci de legume fierte “a la greque”;
— fructele vor fi permise sub orice formă, crude, coapte ca pireuri de fructe, compoturi;
— dulciurile preparate fără bicarbonat şi fără sare, din aluat fiert, aluat uscat, aluat de biscuiţi cu brînză de vaci, cu fructe, gelatine de fructe, de lapte, de iaurt, peltea;
— băuturile permise: lapte simplu degresat, lapte amestecat cu cafea de orz sau cu ceai, lapte bătut, iaurt, ceai de măceş sau de alte plante, sucuri de fructe şi legume;
— condimentele permise sînt aromatele: pătrunjelul, tarhonul, mărarul, leuşteanul, dafinul, cimbrul, zeama de lămîie;
— supe de legume, supe de roşii;
— sosuri dietetice de legume, roşii, sosul alb.
Alimentele interzise sînt:
— laptele integral, brînzeturile sărate, grase;
— carnea grasă, viscere, vînat, peşte gras, mezeluri;
— grăsimi prăjite sau în cantităţi mari;
— pîinea neagră;
— legumele care conţin sodiu (ţelină, spanac, varză acră, murături etc.)
- legumele bogate în celuloză grosolană;
— fructele oleaginoase;
— dulciurile preparate cu bicarbonat, cu aluat dospit, cu unt şi cu gălbenuş de ou în cantitate crescută;
— băuturile alcoolice sub orice formă, cafeaua, ceaiul tare, apele minerale clorurosodice;
— condimentele iuţi: piperul, boiaua, sarea, ceapa, hreanul, usturoiul;
— supele de carne;
— sosurile preparate cu muştar, cele preparate nedietetic (cu grăsime prăjită), maioneza ş.a.
Bolnavul va mînca 4—5 mese zilnic, de volum redus. Va evita lichidele în cantitate abundentă şi, în general, consumul de lichide în timpul mesei. Se vor evita discuţiile în timpul mesei. Mesele vor fi servite într-o atmosferă de calm, păstrînd un repaus înainte şi după masă. Masa de seară se va servi cu cel puţin 2—3 ore înainte de culcare. Din cînd în cînd, eventual o zi pe săptămînă, bolnavul poate urma un aşa-zis “regim de descărcare” alcătuit din fructe şi legume în exclusivitate. Pentru bolnavii supraponderali, aceste zile pot fi chiar mai frecvente.
REGIMUL ALIMENTAR ÎN VALVULOPATIILE COMPENSATE
Regimul nu va fi restrictiv decît în cazul indivizilor cu exces ponderal. Dacă este vorba de o denutriţie vom caută s-o corectăm printr-un aport alimentar adecvat. În aceste cazuri, aportul proteic va putea fi crescut pînă la 1,5—2 g pe kg/corp (şi chiar mai mult), cantitatea de glucide şi lipide menţinîndu-se în limitele normalului. Se va avea în vedere, în general, chiar în cazul indivizilor cu echilibru ponderal, ca inima să nu fie supusă unor eforturi suplimentare. Vom elimina alimentele greu de digerat. Aportul de sare va fi limitat la 3—4 g/24 ore pe timp îndelungat. Aportul de lichide va fi relativ scăzut (se contraindică băuturile carbogazoase, care, pe lîngă aportul de lichide, avorizează meteorismul abdominal, îngreunînd activitatea inimii). Se exclud ridichile, fasolea uscată, castraveţii, excesul de cartofi, castanele, iar uneori chiar laptele, pentru a evita meteorismul abdominal.
Prezentăm, un model de regim în cursul unei valvulopatii cu tendinţa de cedare cardiacă:
Dimineaţa: ceai cu lapte sau lapte fără ceai, pîine intermediară veche sau prăjită cu unt sau brînză de vaci sau cu marmeladă, peltea, miere de albine.
Ora 10: — iarna sau primăvara, pîine cu unt sau brînză, caş dulce, urdă; vara şi toamna fructe.
Dejun: — carne de viţel, pasăre, vită, peşte (grătar, rasol, friptură înăbuşită, ruladă cu sos dietetic)
— garnitură de morcovi fierţi, pireu de cartofi, cartofi copţi;
— budinci de paste făinoase (griş, orez), fructe, legume;
— pîine prăjită sau veche, în cantitate bine precizată, eventual fără sare;
— fructe: mere coapte, pireuri de fructe, gelatine, tarte cu fructe.
Ora 17: — ceai, iaurt, pîine prăjită cu unt, biscuiţi cu dulceaţă, fructe.
Cină: — pîine cu unt sau brînză de vaci sau şuncă; ou fiert moale, ochiuri în apă; chiftele de zarzavat, fructe.
REGIM PENTRU ATEROSCLEROZĂ
Caracteristice: Hipocaloric, Hipolipidic, Hipoglucidic, Hiper-normoprotidic
Lapte și derivate: lapte ecremat, lapte bătut, iaurt degresat, brînză slabă de vaci, telemea slabă de vacă, desărată
Came și pește: came slabă de vacă, vițel, oaie, pasăre preparată ca rasol, grătar, friptură înăbușită, viscere (numai plămînii)
mezeluri (crenvurști, parizer, șuncă fiartă, slabă) cu moderație
pește slab de rîu
interzise: afumăturile, marinatele, cărnurile grase, scrumbiile sărate, peștele gras
Ouă: albușul permis fără restricție (în preparate: sufleuri, spume, bezele)
gălbenușul, permis cu moderație numai în preparate, 1—3/săptămînă
Pîine: în cantitate limitată 200—250 g/zi (repartizată la toate mesele’ Făinoase: gris, orez, fulgi de ovăz (cu moderație) preparate fără zahăr
Legume: permise din abundență ca salate proaspete (pentru aportul vitaminic și de substanțe de balast) sau preparate a la grecque, ca pireuri, soteuri, sufleuri. Este recomandabil ca cel puțin 2 mese pe zi să conțină legume
interzise: varza albă, varza roșie, guliile, fasolea uscată, mazărea, lintea, bobul
Fructe: permise din abundență, proaspete, ca sucuri de fructe, în compoturi, ca pireuri de fructe, coapte
interzise: cele oleaginoase
Dulciuri: permise, cele preparate din albuș, chiselurile de fructe, rulada, papanașii fierți, spumele de albuș, spumele de griș, înghețata de fructe, cremele de amidon fără ou, gelatinele din pireuri de fructe sau din sucuri de fructe.
interzise: dulceața, pelteaua, șerbeturile, dulciurile concentrate, ciocolata, torturile și prăjiturile cu cremă proaspete preparate cu unt, cozonacul ș.a. și în general preparatele cu zahăr
Grăsimi: permise în cantitate limitată (60—70 g/zi luîndu-se în calcul și cele din alimente). Se vor da mai ales sub formă de grăsimi vegetale (ulei de floarea soarelui, de soia, de măsline, de germene de porumb sau de grîu, de in)
interzise: grăsimile animale: untura, seul, slănina și cele modificate prin tratament termic
Băuturi: ceaiuri de plante, sucuri de fructe și de legume, lapte ecremat
interzise: cele alcoolice (mai ales vinurile și lichiorurile dulci)
Sodiu: după prescripția medicului
Vitamine: din fructe si legume, drojdia de bere
Eventual, regimul se va suplimenta cu alimente bogate în vitaminele B6 și E
Condimente: permise, aromatele (mărar, pătrunjel, leuștean, tarhon, dafin, scorțișoară, cimbru, chimen, suc de lămîie, oțet, zeamă de varză murată fără sare
Supe: permise, supele -creme de legume sau limpezi de legume, supele de carne degresate, borșul de perișoare
Sosuri: permise, cele dietetice [(se pot permite chiar mici cantități de îăină pentru legarea sosurilor)
interzise: sosurile cu smîntînă, unt, cele preparate nedietetu Orar mese: 5 mese pe zi.
REGIM PENTRU INFARCTUL MIOCARDIC ȘI INSUFICIENȚA CARDIACĂ DECOMPENSATĂ
Tipuri de regim:
I. Primele 24—48 ore (în infarctul miocardic)
II. Săptămâna I (în infarctul miocardic și insuficiența cardiacă decompensată)
III. Săptămîna a Il-a (în infarctul miocardic și insuficiența cardiacă decompensată)
I. Primele 24—48 ore (în infarctul miocardic) regim hidric: sucuri de fructe, apă, ceaiuri (1 000—1 500 ml/zi) administrate fracționat cu lingurița).
II. Săptămîna I (infarctul de miocard, insuficiența cardiacă decompensată) regim cu: 800—1 000 calorii/zi
50 g proteine
20 g lipide
150 g- glucide
strict hiposodat
semilichid (pasat)
compus din: supe-creme de legume, pireuri de legume, cu lapte, iaurt, chisel, gelatine, budinci, terciuri de făinoase cu lapte, numai 5 g unt (la una din mese)
III. Săptămîna a Il-a (infarctul miocardic, insuficiența cardiacă decompensată)
Caracteristice: Normo-(hipo-300 mg)-sodat
Hipolipidic
Hipoprotidic
Normoglucidic
compus din: supe-creme de legume, pireuri de legume cu lapte, iaurt, chisel, gelatine, budinci, terciuri de făinoase cu lapte, carne tocată (fiartă sau friptă), salate rase (sfeclă, morcovi, salată verde), soteuri de legume cu ulei (fierte a la grecque)
Pentru regimurile hiposodate puteți descărca sau vizualiza un document pdf la adresa de AICI (faceți click pe legătură).