Cuprins
Alimentația în bolile căilor biliare
Aşa cum am mai menţionat, ficatul îndeplineşte între altele, funcţia de producere a bilei. După ce este secretată la nivelul ficatului, bila trece prin căile biliare în intestinul subţire, unde îndeplineşte funcţia sa importantă în digestia lipidelor. Căile biliare din interiorul ficatului poartă numele de căi intrahepatice, cele care se formează în afara ficatului se numesc căi biliare extrahepatice. Surplusul de bilă, care nu se utilizează imediat, se adună într-un rezervor unde se concentrează (vezicula biliară) de unde se va folosi la nevoie.
Căile biliare pot suferi în unele situaţii. Inflamaţia veziculei biliare, colecistita, poate fi acută sau cronică. Alteori, la nivelul veziculei se pot produce calculi (pietre) în cursul calculozei sau litiazei biliare. Uneori se pot asocia cele două entităţi, fiind vorba de colecistita calculoasă. În grosimea pereţilor căilor biliare, se găsesc fibre musculare, care asigură mişcările ritmice ale acestora, favorizînd propulsia şi evacuarea bilei. Acest sistem muscular bogat inervat se poate deregla, ducînd la apariţia aşa-numitelor diskinezii biliare. Dereglarea poate fi atît în sensul unei accentuări a activităţii acestora: hipertonie, hiperkinezie, cît şi în sensul unei scăderi: hipotonie, hipokinezie. Colecistita reprezintă o tulburare a funcţiei veziculei biliare, însoţită de inflamaţia acesteia. De cele mai multe ori, aceasta se datorează colibacilului, care populează intestinul, dar poate fi produsă şi de alţi germeni. Boala se poate manifesta dramatic, cu febră mare, alterarea stării generale, frisoane, tulburări dispeptice (greaţă, vărsături alimentare şi bilioase), însoţite de dureri intense localizate în partea dreaptă a abdomenului (zona colecistică), sub formă de colică biliară. Este vorba despre colecistita acută.
În unele cazuri, puseul acut poate ceda, starea generali se ameliorează, dar fenomenele se pot repeta într-o formă atenuată în legătură cu mese necorespunzătoare sau diferite eforturi ale veziculei biliare. Şi alte cauze pot duce la suferinţa cronică a acestui organ. Este vorba de colecistita cronică, în care pe fondul unor inflamaţii sau al unor leziuni provocate de alte cauze se înregistrează o suferinţă cronică a colecistului, periodic accentuată de perioade de acutizare. Bolnavul prezintă tulburări dispeptice, greaţă, vărsături biliare, gust amar în gură, anorexie, ca şi modificări ale tranzitului intestinal (alternanţă de constipaţie cu diaree). De obicei, se întîlneşte la persoane hiperponderale, cu abuzuri alimentare.
Litiaza biliară se caracterizează prin existenţa calculilor în vezicula biliară sau în căile biliare. Prezenţa acestora în vezicula biliară poate fi perfect tolerată fără ca bolnavul să prezinte vreo simptomatologie evidentă, uneori se descoperă chiar întîmplător. Mobilizarea lor însă de-a lungul căilor biliare se face resimţită de bolnav prin crize dureroase, însoţite de greaţă, vărsături alimentare şi bilioase, febră. În aceste situaţii, se indică eliminarea lor, de obicei pe cale chirurgicală. Afecţiunea se întîlneşte în special la persoane cu exces ponderal, cu abuzuri alimentare în antecedente, mai ales de produse de origine animală.
Diskineziile biliare hipertone se caracterizează printr-o accentuare a funcţiilor motorii ale musculaturii veziculei biliare, traducîndu-se prin spasme la nivelul acesteia, cu creşterea concomitentă a efortului musculaturii veziculei biliare de a realiza golirea acesteia împotriva obstacolului reprezentat de spasm. Bolnavii se plîng de dureri apărute brusc după mese sau după supărări, în regiunea colecistului, însoţite de tulburări de tranzit, vărsături bilioase. După vărsături, de multe ori bolnavul simte o ameliorare netă a suferinţelor. Examenul radiologie al veziculei biliare (colecistografie) pune în evidenţă tulburarea funcţională a acesteia.
Diskineziile biliare hipotone se caracterizează prin pierderea sau scăderea funcţiei motorii a diferitelor părţi ale căilor biliare. În cazul cînd boala interesează numai vezicula biliară afecţiunea se cunoaşte sub numele de colecistatonie (atonia veziculară) şi se caracterizează prin lipsa contracţiilor peretelui veziculei biliare, cu împiedicarea eliminării bilei şi stagnarea sa în veziculă cu distensia pereţilor acesteia. Vezicula biliară creşte astfel considerabil în volum. Bolnavul simte permanent o jenă în regiunea colecistică. Tubajul duodenal efectuat la aceşti bolnavi duce de multe ori la ameliorarea simptomatologiei, fiind indicat uneori chiar în scop terapeutic.
Frecvent, afecţiunea se întîlneşte la persoane cu denutriţie concomitentă, hipotonie musculară, ptoze viscerale.
Ca principii generale, alimentaţia suferinzilor de căi biliare, în general, trebuie să aducă un aport caloric corespunzător stării de nutriţie a bolnavului. Astfel va fi hipocalorică la cei supraponderali, normocalorică la cei normoponderali sau chiar hipercalorică la cei cu denutriţii concomitente.
Aportul de proteine este în general crescut sau normal, la fel cel de glucide.
Cantitatea de lipide va fi scăzută în general, în proporţie mai mare în perioadele acute, creseîndu-se treptat pe măsura atenuării simptomatologiei, dar rămînînd în continuare mai redusă, dată fiind toleranţa în general redusă a acestor bolnavi. În unele cazuri (hipotonii) se recomandă administrarea unei cantităţi mai importante de lipide pentru efectul stimulant asupra veziculei biliare.
Regimul hipolipidic nu realizează, în unele cazuri, aportul optim de vitamine lipoposolubile, care trebuie administrate pe cale medicamentoasă.
Colecistita acută
În colecistita acută, în primele 24 de ore, bolnavul, stînd la pat, va consuma un regim, hidrozaharat alcătuit din limonade, ceaiuri îndulcite (medicinale), sucuri de fructe, diluate, supe limpezi de legume. Se vor consuma 2-3 litri lichide administrate la 1-2 ore interval, în funcţie şi de pierderi. Concomitent, bolnavul primeşte o medicaţie calmantă pentru durere şi eventual antibiotice (la stricta îndrumare a medicului).
După 48 ore, alimentaţia se va îmbogăţi treptat cu mucilagii din făinoase, supe de cereale, pireuri de legume, pregătite cu iaurt sau lapte degresat, făinoase cu lapte degresat. Pe măsură ce faza acută se atenuează, alimentaţia se va îmbogăţi mai mult cu brînzeturi proaspete de vaci, lapte, iaurt, paste făinoase fierte, peşte alb slab fiert ca rasol, carne slabă de pasăre, fiartă, sufleuri de legume sau de făinoase, apoi pîine albă prăjită. Treptat, se va lărgi alimentaţia menţinîndu-se în continuare un regim de cruţare colecistică.
Colecistite cronice
În colecistitele cronice, bolnavul va păstra un regim de cruţare colecistică realizat în felul următor:
Alimente permise:
– carne slabă şi proaspătă de pasăre (pui, curcan), viţel, vită, fiartă ca rasol, friptă, înăbuşită sau ca tocătură dietetică condimentată cu condimente permise;
– peşte slab, proaspăt fiert ca rasol, fript sau copt în pergament;
– albuş de ou în preparate sau oul întreg în preparate dietetice (fiert moale, ochi românesc, omletă dietetică), după toleranţa individuală;
– pîine albă veche de o zi, făinoase rafinate bine fierte, preparate cu brînză de vaci, carne sau cu lapte;
– grăsimi în cantitate redusă, foarte proaspete (cea 10 g unt şi cea 20-30 g ulei), în preparate fierte sau adăugate la sfîrşitul tratamentului termic;
– dintre legume sînt permise cele cu celuloză fină, preparate fierte ca pireuri, soteuri, sufleuri, budinci sau salate;
– dintre fructe sînt permise în general cele bine pîrguite, cu conţinut celulozic redus, ca pireuri de fructe coapte, compoturi, sucuri de fructe sau în preparate;
– deserturile se vor pregăti cu gem, fructe, brînză de vaci, albuş de ou, miere, sucuri de fructe;
– condimentele permise vor fi cele aromate: tarhon, leuştean, mărar, pătrunjel, dafin, cimbru;
– supe-creme de legume, supe slabe de carne, supe limpezi de legume, borşurile;
– sosurile se vor pregăti numai dietetic.
Alimentele vor fi pregătite cît mai simplu, se vor asezona cu condimentele permise şi vor fi servite la temperatura optimă.
Alimente interzise:
– carne de porc, de oaie, de gîscă, de raţă, mezeluri, afumături, vînat, peşte gras, conserve de carne şi de peşte nedietetice;
– brînzeturi grase, brînzeturi fermentate, brînzeturi frămîntate;
– ouăle fierte tari, omleta nedietetică, ouăle prăjite, gălbenuşul de ou în cantitate mare;
– grăsimile prăjite de orice fel, excesul de grăsimi de orice fel, untura, slănina, seul;
– pîinea neagră, pîinea foarte proaspătă, excesul de făinoase;
– legumele cu celuloză dură, legumele crude, leguminoasele uscate;
– fructele crude cu celuloză dură, fructele oleaginoase;
– deserturile preparate cu multă grăsime şi mult unt, cele preparate cu nuci, alune, ciocolată, cacao;
– condimentele iuţi, iritante;
– supele grase de carne, borşurile drese cu smîntînă, ciorbele grase, cele de leguminoase;
– sosurile preparate nedietetic cu rîntaş sau cele preparate cu grăsime multă.
Se vor evita mesele voluminoase, preparate laborios obţinute, alimentele prea reci sau prea calde. Se interzic alcoolul sub orice formă, alimentele prăjite.
Litiaza biliară
Litiaza biliară necesită, în general, un regim de cruţare colecistică identic cu cel descris mai sus. În fazele acute, manifestate prin colici biliare, se va administra, pentru perioada dureroasă, o alimentaţie lichidă şi semilichidă asemănătoare cu cea descrisă la colecistita acută.
Întrucît de multe ori calculii biliari sînt de origine colesterolică, prezenţa acestora însoţindu-se de creşterea colesterolului sanguin, regimul alimentar va implica şi reducerea alimentelor bogate în colesterol (creier, rinichi, ficat, ouă, carne de porc, unt, brînzeturi grase, icre, slănină ş.a.).
În afara perioadelor dureroase, se pot indica acestor bolnavi cure de ape minerale în staţiunile: Olăneşti, Slănic-Moldova, Bodoc, Covasna, Malnaş, Borsec, Vîlcele.
Diskinezia biliară
Diskinezia biliară hipertonă beneficiază de o alimentaţie de cruţare colecistică asemănătoare celei descrise la colecistitele cronice. Totodată, avînd în vedere că un rol important în producerea acestei suferinţe îl are componenta nervoasă, este necesară corectarea sa prin asocierea unor medicamente sedative, antispastice, concomitent cu respectarea unui repaus obligatoriu pentru bolnav, evitarea emoţiilor negative, a oboselii fizice şi intelectuale, a meselor neregulate, a discuţiilor în timpul mesei etc. Uneori, este nevoie chiar de schimbarea mediului de viaţă sau de muncă, dacă acesta stă la originea tulburărilor bolnavului.
Diskinezia biliară hipotonă se caracterizează prin pierderea sau scăderea funcţiei motorii a diferitelor părţi ale căilor biliare.
Afecţiunea apare adesea la bolnavi cu denutriţie concomitentă, care trebuie corectată printr-o alimentaţie corespunzătoare, cu scopul de a aduce un aport optim energetic şi în factori nutritivi.
În acelaşi timp, alimentaţia va trebui să asigure stimularea musculaturii veziculei biliare cu favorizarea evacuării sale.
În acest scop, se vor administra alimente cu efect colagog, adică de stimulare a contracţiilor veziculei biliare: unt, ulei de măsline, gălbenuş de ou, smîntînă, margarina. Se pot recomanda chiar cure cu astfel de alimente, administrate dimineaţa pe stomacul gol, realizîndu-se un adevărat drenaj al căilor biliare.
Concomitent, bolnavul primeşte un regim de cruţare colecistică alcătuit din alimente preparate cît mai simplu, prin metode de gastrotehnie corecte.
Se vor da astfel: carne slabă de pasăre sau de vită fiartă, friptă sau înăbuşită, iaurt, brînză de vaci proaspătă, caş, urdă, ouă în preparate dietetice, unt, ulei, smîntînă proaspete, adăugate pe preparate sau la ultimul clocot, pîine albă veche de o zi sau ca pesmet, legume cu celuloză fină ca pireuri, soteuri, sufleuri, fructe bine pîrguite, ca sucuri, pireuri de fructe, fructe coapte, gelatine, deserturi cu fructe şi brînză de vaci.
Se vor evita alimentele prăjite în grăsime, sosurile nedietetice, conservele de carne şi de peşte, mezelurile, toate sorturile de carne grasă şi de peşte gras, fripturile prăjite, brînzeturile fermentate, alimentele bogate în celuloză grosolană, făinoasele nerafinate, fructele oleaginoase, produsele de patiserie, alimentele laborios pregătite, condimentele iuţi, alcoolul.
Se pot efectua, cu rezultate bune, tubaje evacuatoare la 6-7 zile, care realizează o adevărată gimnastică a căilor biliare.
Se vor respecta regulile privind orele regulate de masă, repausul postprandial, atmosfera de calm în timpul mesei. Se vor realiza cît mai rapid posibil greutatea ideală şi starea de nutriţie optimă.
Alimentația bolnavilor operați de vezicula biliară
Alimentaţia bolnavilor operaţi de vezicula biliară. În cazul cînd a fost necesară intervenţia chirurgicală, cu îndepărtarea veziculei biliare (colecistectomie), funcţia acesteia este preluată de căile biliare, care se vor adapta la noua situaţie. Astfel, canalul coledoc se va dilata mult, permiţînd acumularea bilei în interiorul său. Această adaptare se va face în timp mai mult sau mai puţin îndelungat. Bolnavul poate prezenta o serie de tulburări ca urmare a îndepărtării rezervorului biliar, şi anume dureri în hipocondrul drept după consumul unor alimente care implică intervenţia bilei în digestia lor sau tulburări de scaun, ca urmare a evacuării modificate a bilei la nivelul intestinului. Aceasta îl poate determina, în unele cazuri, să evite consumul de alimente, fapt ce poate să ducă la denutriţii consecutive actului operator.
Pentru a preîntîmpina apariţia acestora, bolnavul trebuie supravegheat atent printr-o alimentaţie corespunzătoare nevoilor sale nutritive, dar care să fie adaptată noii modalităţi de funcţionare a căilor biliare.
Bolnavii trebuie să consume mese de volum redus şi mai frecvente, care să poată fi digerate uşor cu modul nou de secreţie şi evacuare a bilei.
Grăsimile în special şi alimentele care conţin grăsimi trebuie repartizate la toate mesele pentru a fi treptat transformate, pe măsură ce se secretă bila, care nemaifiind adunată într-un rezervor nu mai este disponibilă în orice moment în cantitatea necesară. Treptat, căile biliare se vor dilata, realizînd un fel de rezervor care încearcă să îndeplinească funcţia veziculei biliare. Pe măsură ce acesta se formează, digestia lipidelor se va face în condiţii mai bune şi tulburările resimţite de bolnav se vor atenua.
Alimentaţia acestor bolnavi va implica o cruţare apropiată de cea indicată în colecistite sau în litiazele biliare.
Vor fi permise următoarele alimente:
– carnea de pasăre, vită, peşte, proaspătă şi, în general, sorturile slabe. Aceasta se va pregăti fiartă ca rasol, friptă, coaptă în pergament, înăbuşită sau ca tocătură dietetică;
– iaurtul, brînză de vaci proaspătă, eventual laptele diluat sau în preparate, cînd este tolerat;
– albuşul do ou în preparate (sufleuri), gălbenuşul în cantitate moderată, inclus în preparate dietetice;
– grăsimile foarte proaspete sub formă de unt şi ulei, adăugate la sfîrşitul tratamentului termic;
– pîinea este permisă albă, veche de o zi, făinoasele rafinate în cantitate moderată preparate cu brînză de vaci cu lapte sau cu carne;
– legumele vor fi proaspete, cu celuloză fină, în preparate fierte sau coapte: pireuri, budinci, sufleuri, salate, coapte ş.a.;
– fructele trebuie de asemenea să fie proaspete, bine pîrguite, ca pireuri, ca sucuri de fructe, coapte sau compoturi pasate, nu prea dulci;
– deserturile se vor da sub formă de aluaturi dietetice cu fructe sau brînză de vaci, gelatine din sucuri de fructe, miere (cînd nu există tendinţa la diaree), peltea, jeleuri, bezele, mereng;
– sosurile se vor pregăti cu grăsime puţină, cu făina diluată separat şi adăugată la preparatul care clocoteşte;
– condimentarea se va face cu condimente aromate, fin tocate.
Vor fi evitate următoarele alimente:
– toate sorturile de carne grasă sau cele bogate în ţesut conjunctiv – vînatul, peştele gras, viscerele, conservele de carne şi de peşte nedietetice, peştele gras, icrele; brînzeturile fermentate, brînzeturile grase, cele topite;
– ouăle preparate nedietetic, gălbenuşul în exces;
– untura, slănina, seul, smîntînă şi orice fel de grăsime prăjită;
– aluaturile dospite prea proaspete, pîinea neagră, făinoasele nerafinate;
– legumele bogate în celuloză dură, care produc meteorisme şi jenă postprandială, leguminoasele uscate;
– fructele bogate în celuloză, fructele oleaginoase;
– prăjiturile pregătite cu multă grăsime, cu mult ou, din aluat dospit; ciocolata, cacao, cele preparate cu nuci, alune;
– condimentele iuţi, picante;
– alcoolul sub orice formă;
– băuturile prea reci, mai ales servite pe stomacul gol.
Trebuie acordată o atenţie deosebită modului de pregătire a alimentelor, care va fi cît mai simplu, realizat prin tehnicile de gastrotehnie recomandate în alimentaţia dietetică.
Bolnavul va respecta cu stricteţe orele de masă, pentru a se crea sau reeduca reflexele secretorii digestive.
Se va evita consumul de lichide în timpul mesei. Se va păstra repausul după masă, iar masa de seară va fi servită mai devreme, pentru a se asigura somnul în condiţii bune şi o digestie satisfăcătoare. Bolnavul poate consuma între mese ceaiuri de plante medicinale călduţe.
Pe măsură ce se realizează funcţia de rezervor la nivelul coledocului, toleranţa la grăsimi devine mai bună, simptomatologia atenuîndu-se pînă la dispariţie, în condiţiile respectării recomandărilor prezentate. De respectarea indicaţiilor prezentate depinde în foarte multe cazuri evoluţia favorabilă a bolnavului după colecistectomie.
Materialul din pagină a apărut în cartea Alimentaţia omului bolnav, Ed. medicală, 1980, autor I. Mincu